Feeds:
Articole
Comentarii

more about “MTV Romania – Michael Jack…“, posted with vodpod

This is a song tribute for king Michael Jackson made on june 29 2009 by me.My name is Sebastyan and I’m trying to show my love for the greatest coregraph, songwriter, singer…of all times……Gon…

In loving memory of Michael Jackson. Rest In Peace, Jacko (1958 – 2009)

Michael Jackson’s “Will You Be There” video.

more about "Michael Jackson Will You Be There", posted with vodpod

Beznă. Trecut de miezul nopţii. Nici câinii nu mai ridică boturile obosite să rostească un ham… Pe cerul ca o masă lăptoasă, cenuşie, departe trece un avion stingher. Marea fâşâie ca o coasă în iarba timpului, o respiraţie obosită de zeu… Aprind lanterna şi caut un loc aproape de ea. De ce mă cheamă, de ce vin, de ce o scriu?… Pentru că şi în beznă e aici; pentru că şi dacă n-aş auzi-o, i-aş simţi tălăzuirea în vârfurile degetelor, m-ar trage spre ea; pentru că are ceva din maiestuozitatea neînţeleasă a infinitului; pentru că la marginile ei de oriunde aşteaptă un visător; pentru că, deşi nu de foarte multe ori, face cum face şi aduce acolo alt visător; pentru că e ştiut: greu se mai poate deosebi o zi însorită de una cu ploi când cei doi pornesc în lume ţinându-se de mâini; pentru că are un fel de gramatică din căluţi de mare, alge, meduze, peşti, scoici, corali, raze şi urme de alte plutiri; pentru că ele, mările, par atât de sfinte când cerul coboară aproape complet în adâncul lor; pentru că au miraculoasa putere de a regenera aerul, viaţa; pentru că oglindesc stelele; pentru că atât de multe păsări îşi clădesc lângă legănarea lor cetăţi de cuiburi; pentru că fiecare generaţie de broaşte ţestoase se întoarce în lumea lor; pentru că orcile şi delfinii se ridică mult în lumina sângerie a răsăritului sau apusului; pentru că pe hărţi dar şi în realitate despart uscatul doar atât cât să nu se înstrăineze fraţii de tot; pentru că sunt albastre, verzi, roşii, albe şi ascund atâtea fantezii; pentru că pot deveni uneori dulci şi astâmpăra setea naufragiaţilor; pentru că au tot felul de nume precum oamenii; pentru că nu se supără prea des pe corăbiile care le brăzdează pieptul; pentru că pleacă şi vin, pleacă şi vin precum îndrăgostiţii; pentru că pe ţărmul lor cântă trubadurii; pentru că tu spui: «Mi-e atât de dor de tine.» şi rătăceşti luni lungi pe întinderile lor, căutându-mă în alte şi alte chipuri de femei; pentru că atunci când un om nu mai vine, poţi să trimiţi flori şi bilete în sticle pe undele lor; pentru că dacă nici ele nu-l pot găsi, există întotdeauna o întâmplare… alt om…; pentru că se trezesc dimineţile înaintea tuturor fiinţelor şi mulţumesc Universului pentru existenţă; pentru că au atât de multă apă şi primesc toate ploile din timp; pentru că ascund porţi pentru mările de foc din adâncul pământului; pentru că pot să absoarbă furia lor şi să adauge insule minunate şi ape de un albastru aproape ireal planetei; pentru că atât de mulţi poeţi le-au cântat întinderile, freamătul; pentru că nu ştiu alt mijloc de a numi aceste cuvinte ce vin…

One of the most fascinating documentaries

Sunt locuri spre care mergi în fiecare zi, chiar dacă doar cândva, spre moarte îţi e dat să ajungi sau niciodată… locuri, atâtea locuri în care ai putea să mergi, dar nu ai cum să ajungi sau nici măcar nu ştii că există, sau îţi spui că sunt altele mai necesare de făcut. Sunt fiinţe şi lucruri pe lângă care treci fără să ştii că sunt sau de care te minunezi o secundă în pasul tău grăbit. Sunt fiinţe şi lucruri pe care încerci să le eviţi… Doar despre unele poţi scrie în fiecare zi – eu nu ştiu dacă venim pe urmele lor sau ele ne urmează dintr-un nor sau o mare de suflete ce se leagănă la margine de timp. Dragostea e un aer ce ne face aripile mari şi lutul uşor, spuneam despre oameni, văzându-i cum se avântă precum nişte vulturi cu corp de fluturi când iubesc. Ce vă face aripile atât de mari – am întrebat doi îndrăgostiţi care încercau să reziste unei pale de vânt iscat din senin. Nu ştim, au răspuns şi se priveau cu atâta dragoste… Am început să învăţ atunci şi n-am mai rostit niciun cuvânt. Erau un fel de fereastră în care priveam lumea ei de infinit, lumea mea de fiecare clipă şi-am ştiut – nu mai conta, de fapt, devenisem eu însămi un fluture cu aripile mari. Şi m-am îndrăgostit de o lumină licărind într-un geam ţesut pe la colţuri cu pânze de păianjeni şi insecte uscate. Era seară şi parcă se străduia să nu devină întuneric – un fel de semn rostogolit, auriu, ce muşca din umbra cenuşiu roşiatică ce se lungea în ferestre, viaţa muşcând din moarte… M-am îndrăgostit de un bătrân care ducea pe umeri cerul şi în mână fotografia ştearsă a unui copil; de o femeie tânără care îşi spăla umerii şi călcâiele cu rouă; de o frunză de carpen ce se legăna în soare într-un ochi de veveriţă; de un pantof stâlcit, pescuit din apa lacului la amiază; de o precupeaţă între două vârste, care vindea guvizi la colţul muzeului de artă; de un matematician complet incapabil să-şi aleagă o cravată; de o duzină de trandafiri legaţi cu rafie verde, liberă la capete ca două drumuri spre eternitate; de un stilou care n-a mai vrut să scrie tristeţi; de un editor care iubea şi ura ploile şi femeile; de o etichetă albastră desprinsă pe jumătate de pe o cutie cu agrafe de birou; de un tramvai care venea la aceeaşi oră pe o linie inexistentă; de toţi călătorii care spuneau că vor coborî la capăt de traseu în zori; de un suflet năuc în jurul sufletului meu cu o umbrelă şi o filă dintr-o carte cu poezii; de o copertă de caiet cu norişori şi copii cu umbreluţe şi stropitori. M-am îndrăgostit de un pianist undeva, într-o poveste; de vrăbii şi piţigoi ciugulind boabe de cer; de o magnolie înflorită la geam; de o sirenă de vapor şi de galoanele unui general de speranţe; de o mătură de nuiele care aduna ambalajele de caramele şi biscuiţi, coji de seminţe şi chiştoacele de ţigări într-o gară de provincie; de un inginer cu alură de mesteacăn gânditor; de o ramură cu gutui brumate; de o aşchie de lemn care amintea de bătrânii lutieri şi viori cântând seara la malul mării; de atâtea fiinţe şi lucruri m-am îndrăgostit… am privit în ele până la senzaţia de somn şi mi-am spus că sufletele, indiferent de reprezentare energetică, materială, sunt o pădure de păsări mari care se retrag spre apus lăsând în urmă întinderi cărora doar ochii lor le-au ştiut da nume şi timp.

We are living in exceptional times. Scientists tell us that we have 10 years to change the way we live, avert the depletion of natural resources and the catastrophic evolution of the Earth’s climat…

more about "HOME (English with subtitles)", posted with vodpod

Articole mai vechi »